Amantul misterios

Locuise langa blocul meu. Nu-l mai vedeam iesind din casa, dar stiam ca acolo, in scara aceea, fusese ani de zile barlogul lui. De cate ori treceam prin fata blocului aruncam o privire spre balconul in care stateau altadata, claie peste gramada, cutiile lui de ceaiuri si tot felul de pungi. Balconul parea sa pastreze inca, nevazut, un iz din fiinta lui invaluita in mister.

Uneori intram in scara si treceam prin fata usii de la apartamentul in care locuise doar ca sa mai simt o data, discret, parfumul lui. Un parfum care avea ceva din aroma unui betisor parfumat, atat de delicat, incat abia se perinda prin fata narilor. Nu era un parfum usor de ghicit, cum ar fi cel de trandafir, ci un miros neasteptat, parca inventat special pentru omenire.

Era ca si cum „el” ar fi avut in apartament un laborator alchimic in care producea substante frumos mirositoare, menite sa-i imbete pe vecinii de bloc.

Mi-au facut atat de mult bine cuvintele lui, un timp. Apoi ajunsesera sa-mi faca atat de rau. Depindeam de ele, asa cum un insetat depinde de-un strop de apa in desert. Asa cum un cersetor depinde de banutul ce i se-arunca in bol pentru o paine.

Apoi m-am desprins de el, cu greu, inainte sa fie prea tarziu.

Povestire scrisa in cadrul Fundatiei Calea Victoriei, la Atelierul de Scriere Creativa in cheia celor 5 simturi, tinut de Andra Samson.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s