Un vis urat

Se făcea că era marţi seara şi eu n-aveam chef să-mi fac tema pentru cursul de scris…

Dar se mai făcea că sora-mea venise în vizită la mine şi stătea în vârful patului, aşteptând să fie băgată în seamă. Iar eu, de teamă că trebuie să-i ascult ore în şir peripeţiile, m-am îndreptat spre laptop să mă refugiez într-o rundă de scris.

„Trebuie să-mi fac tema pentru curs”, i-am spus şi în clipa următoare visul a început să se deruleze cu viteză înapoi.

Se făcea că era marţi, cu o săptămână în urmă şi mergeam cu maşina prin oraş. Am apăsat frâna, era moale. Moale ca o coca pe care o striveam sub tocurile uriase (nu stiu de ce ma incaltasem in visul ala cu niste catapulte).

Se făcea apoi că eram foarte uimită şi porneam încet către casă, cu inima cât un purice, iritată de şoferii care mă claxonau din spate.

… Şi se făcea că, mergând cu viteza mică şi cu frânele moi, îmi aminteam cum taică-miu, în copilărie, îmi spunea: „Când treci strada, fii atentă, că şoferul care se apropie poate-i beat. Poate nu-i atent. Poate n-are frâne…”

Apoi lăsam maşina în faţa blocului (era un Tico galben, exact ca maşina mea din realitate) şi mă gândeam că nu mai urc în ea până n-o repar.

Dar se făcea că venea ziua următoare, miercurea, că aveam treabă şi uitam complet de maşină. Seara, pe la şase, o prietenă pe nume Aureea, mă suna să mă roage s-o iau cu maşina la cursul de scris.

Şi… se făcea că… abia în clipa în care învârteam cheia în contact, îmi aminteam de frâne. De frânele de altă dată…

Era târziu şi îmi era groază să mă îndrept spre staţia de autobuz şi să-i spun Aureei că n-o mai iau… Aşa că porneam încet, cu maşina, către ea…

Pe drum, se făcea că puneam mâna pe telefon şi o contactam pe soră-mea pentru un sfat: „Mergi încet, îmi spunea ea, optimistă. Uită-te cu atenţie în faţă, frânează din timp, o să fie bine…”

Şi se făcea că ajungeam la Aureea. Că ea se urca în maşină şi ne apucam să povestim despre cursul de scris, scriitori şi scrieri până în piaţa Charles de Gaulle…

Ploua. Se înnoptase. Geamurile maşinii se aburiseră. Şi se făcea că noi, prin aburii discuţiei, ajunsesem în sensul giratoriu şi nu ştiam încotro să o luăm… Ne gândeam să o luăm în faţă. Şi am luat-o… direct într-un Audi A4 care venea în viteză de undeva, din dreapta.

Şi atunci se făcea că m-am trezit brusc la realitate.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s