Trecut-au anii

Pleci…

Paşii tăi n-o să mai urce pe alee. Vocea ta n-o să-mi mai răsară dimineaţa la ureche, întrebându-mă dacă vreau ceai sau cafea.

 

Pleci…

N-o să mai ştii unde sunt, ce fac, ce mă doare. Ce simt, ce gândesc, dacă mi-e dor de tine.

 

Pleci…

Aşternutul meu n-o să-ţi mai adulmece parfumul.

 

Nu pleca!

N-o să mai găsesc niciodată prin casă şosetele tale împrăştiate. Şi n-o să mă mai zvârcolesc întrebându-mă ce colegă ţi-a pătat cu ruj gulerul cămăşii.

 

Ce-o să mă fac fără tine? Cine o să-mi mai spună de acum înainte că m-am îngrăşat şi fustele arată pe mine ca o coadă de balenă?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s