Magia unui ceas de mana, de lemn

Sa auzi cum timpul curge intr-un ceas de mana, de lemn. E ca si cum ai asculta curgerea clipitelor in scoarta unui stejar secular. E ca si cum timpul s-ar opri pentru o vreme in loc pentru a-ti impregna in structura de lemn cele mai frumoase momente.ceas preferat

Mi-ar placea sa am si eu un ceas din asta! (Am gasit la Plantwear un model care mi-ar veni 100 %: Glamour – Oak cu bratara si carcasa de stejar).

 

Mi-ar placea sa-l am pe mana si sa-l ating usor. Apoi sa inchid ochii si sa-mi imaginez ca sunt undeva, in mijlocul naturii. In parcul meu preferat: Herastrau.

Daca m-ar intreba cineva cum m-am indragostit de natura i-as raspunde: prin intermediul unui parc. La munte nu merg atat de des cat merg sa ma intalnesc cu batranul Herastrau.

Cu ceasul de lemn pe mana as putea sa ma imaginez acolo, in mijlocul parcului imens. Sa-mi imaginez ca ascult frunzele copacilor care fosnesc pe marginea lacului ca niste palete pline de mister.

Parca le aud sporovaind intre ele in timp ce se apleaca una la urechea alteia, domol: “Ai vazut raţa aceea? Si raţoiul? Ce nastrusnici au fost astazi dimineata? Dar pescarusul, l-ai recunoscut? E acelasi care anul trecut, pe vremea asta, a pescuit ţiparul imens!”

Si cate si mai cate din peripetiile lor de balta.

lacCu ceasul de lemn pe mana as putea sa ma imaginez cum stau pe o banca si pur si simplu bag de seama. La raţa. La pescarus. Si la multe altele. Fara sa stiu exact povestea lor, dar stiind ca intotdeauna exista o poveste.

Cu ceasul de lemn pe mana as putea sa ma imaginez intr-o dupa-amiaza calda de vara, cu privirea atintita asupra lacului din parc. Lacul care stie sa-mi farmece gandurile si sa-mi fure grijile de pe frunte.  “Ce fac maine?”. “Ce probleme am la serviciu?”. “Cu cat a mai crescut pretul la curentul electric…?” Cand ma asez in fata lacului pur si simplu uit de lume.

Atunci linistea lui mi se transfuzeaza intr-un fel tainic si, prin vine nebanuite, incepestejar sa-mi curga o parte din tacerea lui. Din solitudinea lui. Din fericirea lui nemiscata.

Cu ceasul de lemn pe mana as putea sa ma imaginez oriunde, in natura.

Si atunci… as sti ca port cu mine o bucata din parcul meu preferat. O bucata din arborii seculari. O bucata de Viata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s