Cum sa vanezi locuri libere in autobuz

Poate parea un lucru insignifiant pentru unii, dar mie, cand merg cu autobuzul, imi place sa stau jos. Adica nu jos de tot, pe podea, ci pe scaun. Daca e la geam cu atat mai bine, daca nu, unde-o fi, numai loc liber sa fie. Sa pot sa-l numesc, macar pentru o vreme, “scaunul meu”.

Problema asta nu au cum sa o inteleaga cei care circula cu masina personala – departe de ei astfel de preocupari existentiale. Asa cum departe de mine sunt regulile de acordare a prioritatii, disperarea de a prinde verdele la semafor sau injuraturile din trafic.

Primele autobuze Mercedes vor circula pe strazile din Bucuresti in vara anului viitor, a anuntat, vineri, primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, la semnarea contractului cu firma Evo Bus Gmbh, cistigatoarea licitatiei privind achizitia a 500 de autobuze Mercedes.

Eu una circul cu autobuzul si imi place sa calatoresc pe scaun. Cat merg eu, sase – sapte statii pana la serviciu, sa ma relaxez. Altfel spus, sa incep ziua cu bine. Nu doar ce m-am trezit dupa cateva ore zdravene de somn, nu sunt suficient de relaxata, mai vreau sa prind o portie si stand pe scaun.

Ca sa prinzi un loc liber pe scaun, in autobuz, trebuie sa te pregatesti din timp. Inca dinainte de a sosi masina in statie. Arunci o privire imprejur, iti evaluezi adversarii din ochi. Cati sunt, cat sunt de preocupati, de atenti, cam ce potential au de a ti-o lua inainte cand te repezi spre o usa.

Eu am oarecare noroc. Dimineata, cand merg la munca, ma urc in autobuz la a treia statie de la capat. Partea buna e ca, teoretic, pana la mine nu apuca sa se urce multa lume. Partea rea e ca vorbim de ora 8.30 dimineata, cand clasa muncitoare se ingramadeste cu ochii lipiti de somn, bajbaind, gata sa se aseze oriunde, sa mai traga o portie de odihna.

Cat timp astept autobuzul, cum stau cu capul intors spre stanga, aproape ca fac entorsa. Ochii mari, privirea tintita in zare, picioarele imi freamata de nerabdare, bat pasul pe loc ca un trepadus care abia asteapta sa tasneasca. Cand se apropie autobuzul, joc de glezne, ma incalzesc. Cand opreste, fac tot posibilul si imposibilul sa fiu cat mai aproape de usa.

Si apoi tusti… inauntru.

Si aici intervine magia, pronia dumnezeiasca: am descoperit locul in care, chiar daca autobuzul e plin cand ajunge la mine, dupa numai doua statii, la o intersectie mai mare, se elibereaza macar un loc: la spate, acolo unde sunt patru locuri puse doua cate doua, fata in fata. Am fost atenta, am studiat, am facut calcule probabilistice si am descoperit: sansa sa se elibereze un loc pe scaunele alea e enorma. Nu stiu daca are legatura cu faptul ca sunt pozitionate altfel decat restul scaunelor. Sau daca pasagerii care se urca pentru cateva statii prefera locurile alea duplicate. Cert e ca la intersectia cea mare (la numai 5 statii de la capat), cu o probabilitate de 80-90 %, de pe scaunele alea se ridica cineva.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Iar eu nu trebuie sa fac altceva decat sa astept. Astept chiar acolo, in dreptul intrandului dintre scaune, sa prind momentul cel mare.

Concluzia? Se poate. Se poate sa calatoresti in fiecare zi pe aceeasi linie, la aceeasi ora, cu acelasi autobuz si sa-ti descoperi propria combinatie de succes. Trebuie un pic de studiu, ce-i drept. Observatii, analize, calcule probabilistice si un pic de experienta. Dar pana la urma reusesti. Reusesti sa fii… omul potrivit la locul (a se citi “scaunul”) potrivit :).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s